Eliberarea
Trecutul nu-mi aparţine decât prin amintiri. Iar fără amintiri, nu mai ştiu cine sunt, nu mă mai pot defini. Cine sunt eu, cel de azi, dacă nu mă pot compara cu eu, cel de ieri? Cine sunt eu, cel de acum, dacă nu mă pot compara cu eu, cel de mai devreme?
Cine sunt eu, fără amintirile mele frumoase sau dureroase? Cine sunt eu, dacă nu mai ştiu nimic despre mine prin prisma trecutului? Cum pot fi eu eu doar prin prisma momentului de acum? Şi atunci, la ce-mi folosesc amintirile? Mă definesc ele în totalitate? Mai ales că pe multe le-am uitat, de fapt. Toate experienţele trecutului sunt înregistrate în mine, le port cu mine acum, devenind parte a ceea ce sunt acum şi a felului cum primesc ceea ce experientez acum.
Aleg să mă eliberez de trecut pentru că amintirile nu mă ajută să trăiesc în prezent şi pentru că trecutul este oricum prezent în mine acum. Aleg să mă eliberez de amintirile trecutului şi de amintirea trecutului. Eu sunt eu plin, total, intreg şi în armonie cu mine în momentul de faţă.
Mă simt gol fără trecut, dar mă simt liber să văd cu un ochi nou viaţa ce curge prin mine acum. Las viaţa să curgă cu iubire şi o primesc cu bucurie.
Eu sunt eu.
Sursa imagine.
Interesant… si cand nu esti tu, cine esti? 😀