Despre ajutor
Cum ar veni “ajută-te singur” sau “singură”.
Cred, după cum spunea Audrey, că dacă ai nevoie de ajutor tu eşti singurul care poţi remedia situaţia.
Am avut vineri o conversaţie interesanta într-o companie placută chiar despre faptul că noi inşine ne creăm problemele şi apoi îi rugăm pe ceilalţi să ni le rezolve. Însă rezolvarea e temporară, problema va aparea din nou.
Când ai o problemă de rezolvat, meditează mai întâi la cum ai ajuns în situaţia respectivă, care sunt cauzele. Mai apoi caută soluţii. De altfel, şi solutia e tot în tine.
E adevarat că de cele mai multe ori când avem nevoie de ajutor ne bazăm pe prieteni. E într-un fel normal. Dar cum am scris mai sus, rezolvarea dată de ajutorul lor e temporară. Iar ca sfat sau temă de gândire, nu te mai gândi care-ţi sunt prietenii adevăraţi, cei care te ajută mereu, ci gândeşte-te faţă de câte persoane ai fost tu un prieten bun.
Dragoste şi împlinire în 2012!
La multi ani si un an cat mai bun Ana-Maria!
p.s. ai lasat-o mai moale cu blogul..cum de? sper in noul an sa revii in forta si online:D
La mulţi ani si ţie, Lucian! Ma bucur că ne reauzim prin acest mijloc de comunicare.
Am lăsat-o mai moale pentru că am avut alte preocupări şi simţeam că n-am mare lucru de scris. Sper să-mi revenit inspiraţia.
Un an cât mai bun şi ţie, să fie aşa cum îl doreşti!
Corect!Ne cream singuri probleme si apoi vrem ca altii sa le rezolve pentru noi,se intampla!Solutia cum spuneai si tu,Ana,suntem noi,nu altii.Cred totusi ca,aceste probleme „autocreate”s-ar reduce simtitor daca ne-am exersa capacitatea de gandire prin folosire.Adica prin incercari repetate sa invatam sa gandim dinainte(in acest caz) la consecintele,la rezultatul ce-ar putea aparea.In ce fel,in ce masura fapta sau decizia mea va afecta pe ceilalti-in special pe cei dragi noua?-Uneori poate tocmai pentru a nu rani pe cineva,suntem nevoiti sa luam o decizie care personal,nu ne place,nu ne convine;poate este vorba de sacrificii pe care trebuie sa le facem de dragul celor dragi!Poate ceea ce-am decis nu-i afecteaza pe altii ci doar pe noi.Ei bine,cred ca nici asa macar n-am fi indreptatiti sa dam vina pe altii,sa cautam scuze sau sa fim exagerat de critici cu noi insine.Ne-ar fi poate util sa ne gandim cum va arata problema peste 1an,2…sau macar mai exista? Aceasta ca si altele asemenea,face parte din „cresterea” si dezvoltarea individuala;o forma eficace de-a scapa de egoism poate si de a invata sa cultivam calitati care ne fac frumosi,valorosi in achii semenilor.Poate fi vorba despre empatie,rezonabilitate(cate momente tensionate am evita daca stim sa cedam!)Daca ne pregatim in anticipo,cu siguranta ca si atunci cand vor aparea unele probleme-pentru ca este imposibil contrariul-vom fi in masura sa le gestionam,astfel incat sa nu produca daune de durata nimanui!Ce zici?Oricum,ridici obiectii interesante care merita si trebuie sa fie dezbatute,oare nu in multimea sfatuitorilor consta reusita?
Apropo,se pare ca motivatia pentru care ai scris blog-ul si-a atins scopul!Am descoperit numia lucruri frumoase aici,felicitari!Continua asa!