…. Nimic prea mult

N-am scris de multa vreme pe blog pentru ca vreau sa-l reorientez pe scrieri mai degraba despre economie, decat literare sau filosofice. Si totusi, nu azi. Nu o voi face azi.

Navigand in deriva pe internet, fara sa ma afund prea tare, pentru ca ma asteapta alte treburi, am reintrat pe site-ul http://www.octavianpaler.ro. Imi place foarte mult cum scrie Paler. Ma inspira sa sper ca se poate mai bine si ca viata poate fi frumoasa daca ai intelepciunea de a nu te rata.

Asadar citeam ultima postare, unde afirmatia:

    Poate ca orice moderatie ascunde o renuntare si poate ca singurul mod de a nu ne frustra singuri este curajul de a trai prin ce avem mai lipsit de masura in noi

mi-a atras atentia. Am recitit-o de cateva ori ca sa pot sa-mi dau seama de sens si tot nu stiu daca l-am putut pricepe asa cum l-a gandit maestrul in volumul “Polemici cordiale“. Ce-i oare fara de masura in noi? Ambitia? Se termina si asta undeva… Energia? Dorinta de viata? La unii imi pare ca se termina destul de repede. Ura? Se sfarseste si asta, odata cu sfarsirea chiar a celui care uraste. Recunostina? Onoarea? Astea cred ca sunt dintre cele mai limitate…
Am ajuns la concluzia ca singura masura cea mai lipsita de masura din noi este dragostea. Desi mereu o limitam la propriile noastre sentimente, fara a ne gandi la cel pe care il iubim. Cred ca verbul potrivit ar fi “a da iubire” sau “a da dragoste” si nu a iubi sau a te indragosti. Ultimele doua sunt limitarile pe care le impunem noi acestui sentiment vast…cuprinzator, despre care s-au scris miliarde de fraze…
Nu sunt in masura sa vorbesc despre dragoste… nu sunt nici maestru in arta scrisului, nici maestru in a trai-o. Si totusi am simtit nevoia de exprimare poate dintr-o neputinta de exprimare sau renuntare la care ma supun singura.

Nimic prea mult… si totusi mereu exageram in sentimentele si faptele noastre… dar oare ce inseamna “a exagera” ?!

Advertisements