Gânduri din lecturi

Jurnalul de la Tescani, Andrei Pleşu

Toate nefericirile vin din incapacitatea noastră de a savura „punctualitatea“ unei situaţii date, din pofta de linearitate.

Această frază m-a dus cu gândul la Goethe (Suferinţele tânărului Werter). În acel roman, Goethe surpride ideea că omul este singurul animal care îşi plânge singur de mila. Pe lângă asta, considera că omul are o mare capacitate de autodistrugere.

Poate se autodistruge plângandu-şi de mila sau tocmai plângandu-şi de mila se autodistruge. Eu cred că toţi suntem „damaged” – stricaţi, adică suferinţa e un lucru intrinsec nouă, uneori, latent, însă de multe ori, iese la suprafaţă… şi aici ar fi multe de scris.

Mila de sine, de care vorbeste Goethe vine şi din aceastăsete de “linearitate” despre care vorbeşte Pleşu, din dorinţa de a prelungi clipa la nesfârsit, mai degrabă decât a o trăi, care este, de fapt, o iluzie, care macină sufletul uman, incapabil să oprească timpul în loc.

    ecvanimitate: a traversa cele patru anotimpuri cu un unic anotimp lăuntric.

în sine, virtuţile pot susţine un suflet, dar îl pot şi bloca. Drama zilnică nu e făcută din virtuţi şi vicii, ci dintr o substanţă promiscuă, în cuprinsul căreia binele poate ucide şi răul poate mîntui. Virtutea — dacă există — e una singură: plasticitatea. Nu versatilitatea, nu inconsistenţa, nu oportunismul, dar plasticitatea: adică puterea de a reacţiona infinit diferenţiat la infinita diferenţiere a împrejurărilor, puterea de a trăi nu aplicînd criterii gata făcute, ci descoperind criterii. Cu alte cuvinte, puterea de a fi nou clipă de clipă.


N-aş putea explica sau argumenta mai bine ideea de a fi prezent clipă de clipă tu în viaţa ta, lăsând amintirile trecutului la o parte şi ne proiectându-ne gânduri şi visele în viitor.

    Miroase floarea trandafirului fără a te gândi la primul iubit care ţi-a dat un trandafir asemănător. Simte parfumul bogat al toamnei, fără a te gândi la vacanţele petrecute la bunici. Fă bulgări de zapadă fără a-ţi imagina ce vei face „la anu`” sau planificând seara de revelion… Ascultă cum creşte iarba fără a te gândi la şedinţa pe care o vei avea peste o săptămână la serviciu.

Ascultă, simte şi trăieşte cu pasiune clipa, fără a cădea în hedonism, fără a face excese. Ideea este să te bucuri de momentele placute atunci când se petrec şi nu a doua zi când îţi spui: Ce frumos a fost ieri! Sau zicând: Aş vrea să fie şi maine la fel ca şi acum!

Fiecare secunda e unică… Fiecare secundă care n-a fost trăită la maximum, a fost o secunda irosită din viaţa ta!

Advertisements