Micile bucurii care vin din aprecierile celorlalti asupra personalitatii noastre…

Initial voiam sa public pe blog un alt articol, de fapt am deja 3 sau 4 in asteptare… Am fost productiva in perioada sarbatorilor. Dar mi-a atras atentia comentariul pe care l-am citit azi din partea unei tinere (necunoscute pentru mine). Acest lucuru m-a facut sa ma intreb: De ce oare asteptam de multe ori aprobarea celorlalti pentru ceea ce fcem noi? Sau de ce bucuria ca am realizat un lucru e dublata de bucuria ca ceilalti apreciaza ce am realizat noi?

Postez mai jos comentariul pe care il gasititi si la pagina EU a blogului.

Bravo,

Te admir foarte mult. Am dat de blogul tau din intamplare, cautam o pictura a lui Jackson Pollock si mi-a atras atentia talentul tau literar si simtul artistic, rafinamentul.
Toate acestea combinate cu partea pragmatica pe care ti-ai dezvoltat-o prin studiu dau o combinatie care se vede foarte bine:)
Intotdeauna m-au impresionat personalitatile complexe, mintile care pot cuprinde enciclopedii intregi.
Tu nu ai doar talent, ci poti si sa faci ceva concret cu el, poti fi utila.
Uite un exemplu a ceea ce numesc “minte enciclopedica”: An eclectic mind
Cat despre barbatul care ar putea sa completeze, sa te incurajeze si sa iti hraneasca fericirea…l-as vedea ca pe o combinatie de inteligenta, rafinament, imaginatie, simtul umorului si mai ales mult suflet.

Iti multumesc din suflet Ioana!

Advertisement