Bled, Slovenia
În aprilie am fost la un seminar al EUFED-ului (Federaţiei Europene de Youth Hostel) în localitatea Bled din Slovenia.
N-aş fi crezut niciodată că Slovenia este o ţară atât de frumoasă! Mereu suntem obişnuiţi cu frumuseţile clasice şi eventual ne ridicăm ţară în slăvi şi blamăm conducerea ţării pentru că nu este bine promovată.
Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi veţi fi ajuns în Paradis pentru o clipă. Bled este o localitate foarte mică, unde după părerea mea sunt mai mulţi turisti decât localnici. Există un lac, pe care ca să-l înconjor mi-a trebuit o oră şi 15 minute, deci, cred că are vreo 10 km…În mijlocul lacului este o insulă la care se ajunge văslind, iar pe insulă este o Biserică. Iar tot acest lac este înconjurat de munţi! Dacă esti un om căruia îi place muntele atunci ai ajuns în Rai acolo.
În aprilie era verde cât priveai cu ochii, doar structurile de cazare gata să primească turiştii, făceau notă discordantă. Lacul era albastru-verziu, mai ales în locurile în care se oglindeau munţii. Îmi pare că din cauza înălţimii munţilor, două zile cât am stat acolo, nici n-am vazut soarele…Adică era lumină, se observa apusul în culori în degrade, împânzind depărtarea.
Lebedele zburau deasupra lacului, se plimbau pe marginea lui, alături de trecători, însoţite de raţele sălbatice. Era destul de ciudat, pentru că în România când vine câte un cârd de lebede, ne repezim cu toţii să le vedem şi stăm clipe în şir fermecaţi de ele. Aici făceau parte din decorul natural.
Se aud clopotele Bisericii de pe un vârf de munte, care se aseamănă cu un deal. Este ora 8.00 seara. Adie deja un vânt mai rece, iar lebedele se iau la întrecere pe lac. Se simte mireasma prospeţimii pădurii…Cetina de brad, florile minuscule te îndemnau să te gândeşti să rămâi aici pe viaţă. Te şi imaginai: te treazeai la cântatul păsărilor când se crăpa de ziuă, adormeai o dată cu lăsarea nopţii, şi întreaga zi te-ai fi plimbat şi ai fi citit…ar fi mers un Balzac, detaşat fiind tu însuţi de Comedia Umană. Ar fi mers şi poveştile de dragoste ale surorilor Bronte sau Jane Austen…Ai fi putut tu însuţi scrie o carte…S-ar fi chemat Linişte pe Insula din mijlocul munţilor sau Insula Paradisului…
Luminile hotelierilor se reflectă pe lac…e un concert de lumini. Se pustiesc cărările…se umplu inimile…
Da sunt mult elocuri frumoase peste tot..doar ca nu sunt indeajuns promovate sau cunoscute de noi romanii…
cred ca are mai putin lacul acela..deoarece max 3,5-4 km puteai sa faci intr-o ora..