Expropriere
Am auzit zilele trecute la miraculoasa cutie pe care o tinem pe o masuta, care vorbeste si in care poti vedea multimea decadenta, ca s-a aprobat o noua O.U.G., aceasta privind exproprierile de interes public. In acest sens vorbim, de exemplu, despre exproprierile terenurilor care sunt in calea autostrazilor mult asteptate a se construi. Astfel, se doreste a se simplifica procedura de expropriere cu „justa despagubire”.
Am auzit voci care au zis ca nu este justa aceasta ordonanta in sensul ca ne intoarcem in comunism. Daca comunismul inseamna ca binele national primeaza asupra binelui individual, atunci inseamna ca asa este. Daca ma face comunista, sau cu gandire de comunista, faptul ca sustin binele public, national, inaintea celui individual, atunci asa sa fie!
De ce oare au murit eroii pamanatului romanesc de azi? Nu s-au sacrificat ei pentru binele tuturora? Pentru binele public? „Nimeni nu moare pentru un hambar”[A. Saint-Exupery], nimeni nu-si da viata pentru ceva in care nu crede, nimeni nu e capabil sa se sacrifice pentru un fir de nisip! Uneori Viata cere Moarte.
Oare ce ar fi fost marile domnii si imparatii fara sacrificiul unora in beneficiul majoritatii?
Oare avansul societatii inseamna particularizarea fiecarei actiuni, inseamna ca cei putini sa fie avantajati in detrimentul celor multi? „Prosti, dar multi”, nu mai conteaza acum?
Sunt oare aceste exproprieri juste?
Ce inseamna „just”?
Ce sacrificii, ce just, traim in Romania si aici nu se tine cont decat de binele propriu…nu imi place politica, chiar nu ma pricep la ea dar nu’s atat de orb sa nu vad ca de la revolutie incoace mergem intr-o directie total gresita din taote punctele de vedere…. 😦
come on, this is bullshit.
“proşti, dar mulţi” se referă la toţi pălmaşii, ţăranii şi mujicii care îi cereau capul lui moţoc lui lăpuşneanu, care abia atâta aştepta.
şi dacă iei pe post de argument o chestie scrisă ca un fel de beletristică istorică, mai ales când vorbim de secolul 16, faci o mare greşeală de retorică.
ca să nu mai vorbesc de fracturile multiple deschise logice de la partea cu “Oare ce ar fi fost marile domnii si imparatii fara sacrificiul unora in beneficiul majoritatii?” sheesh!! ce-i asta, the return to innocence, varianta “hai să cădem în elogii”? aproape întotdeauna “marile domnii şi împărăţii” s-au clădit pe sacrificiul multora în beneficiul minorităţii favorizate şi conducătoare! când naţiile aflate în defensivă se dovedeau îndărătnice, războaiele de cotropire purtate au devenit crunte şi cu mai mulţi morţi decât poţi suporta ca idee. aşa că, lăsaţi.
iar eroii neamului românesc au murit, foarte, foarte mulţi, de proşti. şi nu mă refer la proştii din secolul 16, ci la proştii din secolul 20. e foarte posibil că dacă ei n-ar fi murit, noi să fim tot sub comunism, dar asta nu-i face cu mai puţin proşti. pur şi simplu a fost nevoie de o cantitate foarte mare de cretinitate să fie măcelărită ca noi să fim liberi. şi prin libertate înţeleg şi chestia aia cu proprietatea privată inviolabilă. e una din chestiile bune pe care americanii o au şi noi nu.
aşa că.
nu, nu e bine cu legea aia. îmi bag picioarele-n art. 44, alin. 3, care permite o asemenea nesimţire.
mi se pare foarte corect ca statul, ca parte comercială, să cumpere ce vrea el, corect, pe piaţă, cu negociere. dar nu cu anasâna, în vederea unei “cauze de utilitate publică”. ăsta e cel mai bun material de abuz şi corupţie.
pentru că.
logic vorbind, o asemenea lege nu are să ducă decât la procese foarte lungi, pe mulţi bani şi pe multe sfori trase în vederea stabilirii dreptei şi prealabilei despăgubiri. mai pe româneşte, încă un teren fertil pentru o corupţie generalizată.
so, fuck it. dacă au bani de dat pe negocieri, despăgubiri, procese şi mai ales pe timp pierdut, înseamnă că au bani şi pentru proiecte care să excludă terenurile ălora care-s nişte disperaţi şi pur şi simplu nu vor să vândă. sau poate vor să vândă pe bani mulţi. ceea ce mi se pare absolut normal să fie dreptul lor.